July 16, 2009

despre visuri



Azi in drum de la biblioteca, inapoi la munca, ma gindeam la visuri. In mare, toate visurile noastre devin realitate.
Si asta pentru ca de obicei le privim de la distanta, atunci cind sint in faza lor de prima aparitie, ca mai apoi, inaintind prin viata, noi devenim mai mari si ele devin mai realizabile.

Un alt aspect este insa faptul ca noi uitam de multe ori la ce visam cind eram mai mici, mai tineri. In lupta noastra de a ajunge cit mai departe si de a depasi bariere, uitam sa ne oprim si sa examinam ce avem, sa realizam unde am ajuns si ca de fapt ne aflam inconjurati de visurile de alta data. Daca am tine minte sa facem asta din cind in cind, am savura viata prezenta cu un patos mai mare. Nu exista o satisfactie mai importanta in viata decit sentimentul ca esti pe drumul cel bun, ca viata ta buna de acum e meritul muncii depuse in cursul multor ani. Perseverenta este cheia.

Eu insa ma intrebam daca exista niste criterii dupa care visurile devin realitate, criterii de natura morala de exemplu. Obisnuiam sa gindesc ca se realizeaza doar acele visuri care au legitimitate, care sint menite sa fie in concordanta cu anumite reguli generale ale moralitatii. Dar moralitatea este atit de relativa. Nimic nu mai are un caracter absolut. Ceea ce este moral pentru mine, poate fi imoral pentru celalalt.

Probabil fiecare dintre noi, odata ce investeste tot arsenalul de bunatate si sinceritate in dorintele sale de viitor, se afla deja la jumatatea drumului spre succes.



No comments:

Post a Comment