Ce inseamna o viata frumoasa? Sau ce inseamna o viata plina?

Atunci cind definim niste lucruri, acestea apartin unor reguli si principii elaborate de o comunitate, avind un caracter general si altfel spus normal. Incadrarea in normal pare a fi o regula de supravietuire uneori, un criteriu dupa care stabilim nivelul de satisfactie cu noi insine. Reusita in viata e masurata prin prisma unor norme standard pentru toata lumea.

Atunci cind refuzi sa faci parte din normalitatea atit de convenabila majoritatii, nu te mai bucuri de anumite avantaje destinate normalitatii. Si de altfel nu ar exista nici o dilema daca ai fi total "anormal", daca ai respinge categoric regulile normalitatii, dar in cazul in care functionalitatea ta este dependenta de o anumita doza de implicare in caracterul comun al vietii, se nasc deseori indoieli in privinta caracterului existentei tale. Si daca ai fi ceva mai comun, te-ai multumi cu fragmentarile ambelor parti paralele ale aceleiasi realitati.

A trai insa inseamna in primul rind a te intreba la anumite intervale de timp daca mergi in directia corecta, dar mai inseamna si a arunca priviri introspective in jur si retrospective in urma ta. Iar daca ceea ce vezi nu pare a fi exact ce iti doresti, atunci munca abia incepe si trebuie sa fie si mai intensa, si mai insistenta.

Caci pina la urma toti noi, indiferent in ce categorie ne aflam, ne dorim un singur lucru: o viata plina, care implicit e si frumoasa.